Blog personal. Scriu despre orice!

duminică, februarie 10, 2013

Din nou in cautarea echilibrului

Cerul
Dupa un articol trist, marcat de un eveniment nefericit din viata mea, in care tata si-a luat la revedere de la noi si de la aceasta lume, este destul de greu sa imi gasesc din nou linistea interioara pentru a scrie, liniste care oricum nu prea mai era prezenta in ultimul timp, stiut fiind faptul ca traim intr-o lume foarte zbuciumata si agitata, in care toate lucrurile se fac in graba si pentru care numai noi, oamenii, suntem de vina, nu altcineva.

In trecut, duceam o viata mai linistita, mai echilibrata, mai naturala, aveam o legatura mai stransa cu natura si cu Dumnezeu, legaturi care ne aduceau foarte multe beneficii. In concluzie, ne era mai usor sa gasim acel echilibru personal, de care avem atata nevoie in viata de zi cu zi, pentru a avea grija de familiile noastre si pentru a ne bucura de tot ce este in jurul nostru. Pentru ca Tatal nostru din Ceruri ne-a lasat multe lucruri frumoase pe Pamant, pe care de cele mai multe ori le ignoram, nu le mai apreciem la adevarata valoare si nu mai stim sa ne bucuram de ele.  

Acum ducem o viata agitata, plina de stres si acest lucru ni se datoreaza doar noua, oamenilor, pentru ca nu ne mai multumeste nimeni si nimic si vrem din ce in ce mai mult lux, de parca vom lua ceva cu noi dupa ce vom parasi aceasta lume trecatoare. Ne-am ridicat stacheta atat de sus, incat acum ne chinuim cu totii sa o sarim. Si ce facem? “Tragem” de organismele noastre din ce in ce mai mult, le supunem la eforturi uriase, atat fizice cat si psihice si apoi ne intrebam de ce ne simtim rau, de ce imbatranim prematur, de ce bunicii si strabunicii nostri traiau mai mult etc.

Dupa cum va spuneam, dupa acest nefericit eveniment, incerc sa imi regasesc acea liniste interioara, acel echilibru cum imi place mie sa spun, care imi place sa cred ca inca ma mai caracterizeaza, chiar daca in ultimele zile am fost bulversat, fiind atacat din toate partile de o multime de ganduri, care ma determinau sa nu mai stiu cu exactitate cine sunt si ce imi doresc de la viata. Si pana la urma, cred ca este de inteles, pentru ca pierderea unui parinte nu cred ca este usoara pentru nimeni si aduce implicit si o stare interioara de dezechilibru, in care intrebarile nu isi mai iau de cele mai multe ori si raspunsuri.

Si cine sa ma ajute mai bine in regasirea echilibrului decat Dumnezeu? La El a fost, este si va fi mereu marea noastra speranta! Pentru ca numai cu credinta si cu rugaciune putem ajunge din nou in posesia linistii noastre interioare, a increderii de sine si a puterii de a merge mai departe, pentru ca o alta solutie la aceasta problema existentiala pur si simplu nu exista! Dupa cum bine stim, viata este presarata si cu bucurii, dar mai ales cu obstacole, care se dovedesc a fi uneori de-a dreptul gigantice. De aceea, cel mai important este sa incercam sa le depasim pe acestea din urma doar cu sprijinul lui Dumnezeu!  

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu