Blog personal. Scriu despre orice!

vineri, februarie 08, 2013

Nu te voi uita niciodata!

Tatal meu
Mi-am propus la lansarea blog-ului personal sa scriu despre tot ce este frumos in aceasta lume si acest lucru mai ales pentru ca sunt un mare iubitor al frumosului si consider ca in pofida perioadei mai grele pe care o traversam cu totii, din toate punctele de vedere, nu trebuie sa ne pierdem speranta, pentru ca nu este inca totul pierdut si lucrurile se mai pot schimba in bine!

Cum spuneam, mi-am propus sa scriu despre tot ce este frumos si de cele mai multe ori am si reusit acest lucru. Dar, pentru ca viata nu este colorata mereu in roz, mai sunt si momente cand fundalul acesteia capata nuante de gri sau chiar de negru de fum si oricat as dori sa schimb acest “background” sumbru, sunt perioade cand efectiv uneltele de editare ale sablonului vietii nu sunt active.

Zilele trecute, mai exact in prima zi a lunii februarie, ultima luna a iernii, un eveniment nedorit a reusit sa inchida inca o data acest background al vietii mele si nu numai, precum o calimara de cerneala neagra reuseste sa innegreasca tot ce ii iese in cale, atunci cand este scapata din mana.

Tatal meu, pentru ca din pacate despre tatal meu este vorba, a parasit aceasta lume zbuciumata si a ales sa isi continue viata intr-un alt cadru, probabil mult mai linistit decat cel in care traim acum cu totii. Si nu a luat cu el tot ce a realizat in acesta viata, ci a lasat pe Pamant, pe langa multa tristete si multe amintiri frumoase in sufletele celor dragi si sunt multi oameni care l-au iubit si care au fost la randul lor iubite de tata, si doi copii buni, asa cum ii placea lui sa spuna, de care a fost mereu mandru si cu care s-a laudat ori de cate ori a avut ocazia sa o faca.

Sunt foarte multe lucruri frumoase de spus despre tata, dar nu sunt acum in cea mai buna forma pentru a scrie si chiar daca as fi, mi-ar trebui sute chiar mii de articole sa le prezint pe toate si poate tot nu ar fi suficiente. Dar ceea ce vreau sa subliniez  acum este faptul ca ii sunt si ii voi fi mereu recunoscator pentru tot ceea ce a facut pentru mine si pentru sora mea draga, lucruri pentru care probabil nu ii voi putea multumi niciodata indeajuns.

Faptul ca azi scriu acest articol i se datoreaza si tatalui meu, mai ales pentru ca el mi-a pus pentru prima data stiloul in mana si m-a determinat alaturi de mama mea cea draga, care este din fericire in viata si pe care o iubesc de asemenea enorm, sa invat cat mai bine pentru a reusi in viata si mai multe lucruri frumoase decat au reusit ei.

Si chiar daca a plecat dintre noi, tatal meu nu a parasit intru totul aceasta lume, o parte din el va ramane mereu vie prin amintirile noastre, a celor care l-au iubit atat de mult. Stiu ca nu sunt si probabil nu voi fi nicodata un maestru al cuvintelor, matematica fiind in continuare obiectul meu preferat, dar acest lucru nu ma impiedica sa ii mai spun o data ca l-am iubit mult, il iubesc mult si il voi iubi mult mereu!

Tata, iti port si numele si prenumele, sunt un Constantin, iar impreuna suntem Constantins! Nu te voi uita niciodata!

Imi doresc enorm ca Dumnezeu sa te ierte si sa te ia langa El, in Imparatia Cerurilor!

2 comentarii:

  1. Fie ca Tatal tau sa vegheze usor asupra ta si a celor dragi tie si sa-ti trimita cat mai multe bucurii inainte, dar mai ales, sa te ajute in momentele de tristete si suspin, suflet cald!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc frumos, Anca! Esti tare draguta! L-am visat pe tata, pentru prima data de cand a parasit aceasta lume, acum doua seri si m-a impresionat foarte mult!

      Ștergere