Copilaria, un univers minunat!

Foto: JocuriPuzzle.biz

Mi-am dorit mult sa scriu un articol de 1 iunie, atunci cand, chiar daca am fost sau nu copii, am sarbatorit cu totii si cu mult entuziasm “Ziua Copilului”, dar din pacate nu am reusit si acest lucru din cauza unuia din cei doi mari dusmani ai mileniului 3, timpul, despre care am mai scris si in alte articole, care mereu ne joaca feste si care alaturi de bani sunt cei mai mare inamici ai momentului.

Si au trecut doua zile de atunci, dar gandul mi-a ramas in continuare la aceasta zi deosebita, care inseamna foarte mult pentru mine si acest lucru din doua mari motive. In primul rand, dupa cum bine stiti deja, sunt fericitul tata al unui baietel deosebit, pe nume Mihai, pe care il iubesc binenteles foarte mult, ce luna aceasta, undeva spre sfarsitul acesteia, va implini si primii doi anisori.

Mihai sau Mihaita, asa cum imi place mie sa il alint si ma bucur la maximum de zilele acestea in care inca imi permite sa il alint J, imi aduce aminte de propria copilarie, acest univers minunat, care dureaza mult prea putin timp, pe care il experimentam cu totii doar in prima perioada a vietilor noastre, in care grijile, stresul si problemele sunt lucruri inca necunoscute si nepercepute de noi.

In al doilea rand, indiferent de cati copii ne inconjoara, si noi, adultii, mai avem sau ar trebui sa mai avem in adancuri si un mic suflet de copil, care sa fie scos mai mult sau mai putin la suprafata. Iar eu consider ca un adult care nu mai pastreaza in el macar un mic suflet de copil si care nu stie sau nu vrea sa intre macar din cand in cand in lumea copiilor, este deja o persoana pierduta, ce s-a abatut mult de la drumul firesc al vietii.

Revenind la copii si la ziua de 1 iunie, m-am bucurat sa vad in jurul meu copii fericiti, sa vad bucuria acestora atunci cand au primit un cadou, oricat de mic a fost acesta si m-am bucurat cel putin in egala masura sa vad ca mai sunt inca adulti care stiu sa intre in lumea copiilor si sa se joace cu acestia si care mai stiu sa coboare la nivelul copiilor, macar pentru o zi si sa isi faca mici cadouri intre ei.

In fine, subiectul este unul foarte vast, in care as avea foarte multe de scris, ca de fiecare data de altfel, dar ma opresc pentru moment aici, cu speranta ca la anul voi putea scrie un articol chiar de 1 iunie! Sau cine stie, poate chiar mai devreme! Oricum, speranta moare ultima! Pana atunci, sa fiti iubiti! J