Imi place sau nu, azi implinesc 40 de ani...
Oare chiar implinesc 40 de ani?
Stati un pic, sa mai consult o data buletinul...
Liniste totala...
18 noiembrie 1981 - 18 noiembrie 2021...
2021 minus 1981 = 40...
Mai sa fie, calculul matematic ma conduce catre numarul 40...
Vorba lui Smiley: "ba, esti nebun?"
"Ba, nu sunt nebun!", azi chiar implinesc 40 ani...
S-a facut din nou liniste...
Nicio reactie...
Stati un pic, incep sa curga intrebarile in mintea mea...
Si vin, si vin, si nu se mai opresc...
Furtuna s-a dezlantuit...
Liniste! Am zis liniste!
Gata cu intrebarile! 40 de ani, si? Sa ma ascund?
Nu! Merg inainte! Exista viata si dupa 40 de ani!
Cel putin asa sper!
Unii incearca chiar sa ma consoleze, afirmand ca viata incepe la 40, primii 39 de ani fiind doar incalzirea!
Ce gluma buna!
Lasand gluma la o parte, de cateva luni chiar ma apasa
acest numar, desi sunt constient ca este doar un numar. La 30 inca nu era
panica, la 35 au inceput deja primii fiori, dar la 40 chiar am simtit un gol in
stomac. Nici nu vreau sa ma gandesc ce voi simti la 50. Chiar nu vreau. Desi
sunt si multe plusuri la 40 de ani, clar sunt, e greu sa treci peste minusurile
acestei varste, pentru ca sunt si acestea destule. Chiar sunt. Dar, ce pot
face? Privesc neputincios, fiind in continuare un biet actor pe scena efemera a
vietii, incercand sa imi joc cat mai frumos rolul de OM.
