Blog personal Constantin Hriban

Transport Mobila
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările

joi, iulie 02, 2020

"Mai tarziu" va fi prea tarziu...!!!

Mai tarziu va fi prea tarziu.
Foto: CitatePedia.ro

Zilele trecute mi-am schimbat fotografia de coperta de pe Facebook cu un citat care ma reprezinta, "Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima, pentru ca una dintre ele chiar va fi" (Jeremy Schwartz). Parca in completare, dimineata, cand am intrat pe Facebook sa vad daca sunt noutati, mi-au iesit in fata versurile postate de o buna amica, Liliana, versuri frumoase, care au venit ca un dus rece, desi a trecut mai bine de un an de cand am luat decizia de a-mi reorganiza viata si de a ma bucura mai mult de fiecare zi primita in dar de la Dumnezeu.

Si adevarul este ca noi, oamenii, in aceasta perioada de degradare continua, care pare sa nu se mai termine, uitam de cele mai multe ori care sunt cu adevarat valorile vietii si pierdem mult prea mult timp inutil, timp care oricum pare din ce in ce mai scurt, timp care din pacate nu se va mai intoarce niciodata. In goana dupa bani si dupa avutii, cu ochii mai mult in telefoane, tablete, laptopuri si calculatoare, stam din ce in ce mai departe de viata reala, amanand mai mereu pentru "mai tarziu" lucrurile care conteaza cu adevarat in viata unui om, desi "mai tarziu" poate sa fie prea tarziu.

"Mai târziu!!!
Mai târziu voi vorbi cu tine...
Mai târziu te sun,
Mai târziu ne vedem,
Mai târziu facem o plimbare...
Mai târziu îți spun ce simt,
Mai târziu vei știi ce însemni pentru mine...
Mai târziu poate te voi iubi..., sau poate te voi uita...
..........
Lăsăm totul pe mai târziu și uităm că "mai târziu" nu e al nostru
Ca "mai târziu" oamenii s-ar putea sa nu mai fie aici, lângă noi...
Ca "mai târziu" s-ar putea să nu ne mai auzim sau sa nu ne mai pese...
Ca "mai târziu" cel care aleargă azi sa te strângă în brațe poate fi legat cu fire la aparate...
Ca "mai târziu" copiii nu mai sunt copii..., și părinții nu ne mai sunt decât amintire...
Ca "mai târziu" ziua se transformă în noapte, puterea în neputință, zâmbetul în grimasă de durere..., și viața în moarte...
"Mai târziu" va fi prea târziu...!!!"
(sursa versuri: Facebook)

miercuri, noiembrie 22, 2017

Un om fericit!

Un om fericit
Foto: ViorelCodrea.ro
Zilele trecute am primit pe Facebook de la o prietena draga, careia tin sa ii multumesc inca o data pe aceasta cale, o poezie crestina deosebita. Poezia se numeste simplu "Un om fericit", dar are foarte multe conotatii religioase si nu numai. Oare ce mai intelege in general "lumea moderna" prin om fericit? O intrebare mai mult retorica, pentru ca imi este frica sa ma gandesc mai mult la eventualele raspunsuri! J

Un om fericit!

"Auzit-am că pe vremuri,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle printr-un înger
Dacă omu-i fericit.

Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreagă colindând,
Când la deal şi când la vale,
Pe creştini tot întrebând...

Unul zise: - Cum pot oare
Fericit să mă numesc?
Să îmi fie cu iertare,
Nu vezi cât de mult trudesc?

Altul zise cu durere:
- Eu aş fi, dar ce să fac,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!

Unul spuse cu mândrie :
- Eu am bani, ce pot să zic?
Am destulă avuţie,
Nu duc lipsă de nimic!

Însă fericit aş spune
Că nu pot să mă numesc,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrânesc!

Altul strigă cu ocară:
- O, ce fericit aş fi,
Dacă n-aş avea povară
O mulţime de copii!

Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuiesc!
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc?

Când pe altul îl întreabă:
- Tu eşti fericit ori ba?
Dând din cap, el spune-n grabă:
- Hm! Nu prea mult, măria-ta!

- Dar de ce? Ce îţi lipseşte?
Zise îngerul suav,
- Aş trăi împărătește,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!

Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac
Sunt slăbit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!

Şi cuprins de întristare,
Îngerul plecă mâhnit,
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!

Tot aşa cârteau creştinii,
Orșiunde întreba,
Apăsând mai tare spinii
Domnului pe Fruntea Sa.

Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe Cruce-L răstigneau!

Merse îngerul ce merse
Până când a întâlnit
Un om ce sudoarea-și şterse
De pe chipul său trudit.

- Omule, te văd muncind
Şi ești mult prea obosit,
Ziua toată robotind,
Spune-mi: - Tu eşti fericit?

Omul se-ndreptă de spate
Şi privindu-l pe străin
Îi spuse cu bunătate:
- Fericit sunt pe deplin!

Îngerul sări deodată
Iscodindu-l înadins:
Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ți s-a stins.

Ai copii prea mulți, se pare
Şi cu greu îi creşti pe toți,
Nu ai bani pentru mâncare,
Şi eşti fericit, socoţi?

Eu nu te cunosc, străine
Şi nu ştiu de unde vii
Dar, de vrei rămâi la mine
Până mâine-n zori de zi.

Iată acum se face seară,
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămând vei fi oricum.

Nu am bani, nu am avere,
Nu am casa un palat,
Am în schimb o mângâiere,
Că am sufletul curat.

Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins în vatră,
Om mânca ce s-o găsi!

Şi cu toţii stând la masă
Domnului I-am mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii!

Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu!

El îmi dă mereu putere,
El mă iartă când greşesc,
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc!

Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mângâiere
Şi e-n viaţă fericit!

Am copii pe lângă casă,
Am pământ să-l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi?

Îngerul să-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!

Bucuros, el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă, în sfârşit aflase,
Un om care-i fericit.

Cine are-nţelepciune
Să priceapă, n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!!!

Dac-am fi, din întâmplare
Întrebaţi şi noi cândva,
Conştiinţa noastră, oare
Ce-ar răspunde? NU sau DA?"
(Autor necunoscut)

In final ce sa va mai spun...sa fiti fericiti! J

Sursa poezie: Facebook

joi, iunie 18, 2015

Din ciclul "cum ne complicam noi viata inutil"!

O camera simpla
Foto: Netflash.ro
In fiecare an, odata cu venirea oficiala a verii, anotimpul meu preferat de altfel, dar si al multora dintre voi, gandurile mele se indreapta spre concediu. Si e normal sa fie asa atat timp cat un an de zile muncim ca niste roboti sau mai rau, pentru ca si robotii mai intra in reparatii la anumite intervale de timp sau mai sunt alimentati din cand in cand la reteaua de 220V pentru reincarcarea bateriilor din dotare, fiind mereu conectati la problemele de zi cu zi, care parca nu se mai termina.

Si de fiecare data cand reusesc sa evadez pentru putine zile din peisajul destul de gri al vietii cotidiene, pentru ca mai multe zile libere nu iti poti permite in ziua de azi, nici financiar (vorba lui Puya: "dar de unde bani, de unde bani...!"), nici din cauza serviciilor grele pe care le avem (cine sa iti dea tot concediul vara, cand tu trebuie sa "produci bani" pentru firma privata sau institutia publica pentru care lucrezi ca un "hamal"), ajung mereu la aceeasi concluzie simpla, mai mult decat adevarata: ne complicam viata inutil!

Iar aceasta concluzie o trag de fiecare data cand ma cazez la o pensiune sau la un hotel, atunci cand locuiesc pentru cateva zile in aceste locuri foarte simplu amenajate, fara prea multe complicatii. O camera simpla, cu un pat, doua noptiere, o masa cu scaune, un televizor, un dulap pentru haine si un cuier, o baie cu un dus, un WC si o chiuveta, o bucatarie cu o masa cu scaune, un aragaz, un frigider, o chiuveta cu masca si un dulap pentru vesela. La acestea se mai adauga cateva accesorii uzuale, necesare pentru a putea locui in conditii decente.

sâmbătă, martie 08, 2014

Un pahar cu lapte...

Un pahar cu lapte
Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 centi; îi era tare foame.

Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie foarte frumoasa. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.

Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.
El il bau incet si dupa aceea intreba:
- Cat va datorez?
- Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. Mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi.
El raspunse: va multumesc din suflet...!

Cand Howard Kelly (acesta este numele tanarului) pleca de la casa aceea, se simti nu numai usurat, dar si increderea in Dumnezeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei … si totusi …

miercuri, februarie 26, 2014

In fiecare dimineata...

Fiecare dimineata
In fiecare dimineata viata reincepemereu in miscarerenastecreste, se transforma...si se dezvolta.

In fiecare dimineata...viata reinfloreste...isi intinde bratelecatre cer...se multiplica.

In fiecare dimineata...viata se manifesta...isi cauta perechea...se regaseste...se ofera... apare...sub multiple formeIn miide iviridiferite si sublimeea se reinventeaza mereu si mereu miracolul eternal reinceperiiunei noi zile.

Dumnezeu ne ofera doar trei raspunsuri la fiecare rugaciune:
  1. ”Da”
  2. ”Nu inca”
  3. ”Am ceva mai bun pentru tine”.
Poate ca treci printr-o perioada dificila, dar tine minte ca Dumnezeu te binecuvanteaza in moduri pe care nu ti le poti inca imagina.

luni, octombrie 28, 2013

Suflet de copil

Suflet de copil
Cu trecera anilor ne pierdem inocenţa, care nu este altceva decât înţelepciunea pe care ne-a dat-o în dar Dumnezeu.

Autorului şi oratorului Leo Buscaglia i s-a solicitat o dată să facă parte din juriul unui concurs. Scopul concursului era să se găsească copilul cel mai drăgăstos. Câştigătorul a fost un copil de 4 anişori, vecinul unui bătrân a cărui soţie murise de curând. Copilul, văzând bătrânul plângând în curtea casei,  s-a apropiat şi s-a aşezat la pieptul lui. Când mama lui l-a întrebat ce a făcut la vecin, copilul a răspuns :
“Nimic, l-am ajutat numai să plângă”.

Profesoara Debbie Moon studia cu grupul ei din clasa întâi un tablou cu o familie. În tablou era un copil, care avea părul de altă culoare decât restul membrilor familiei. Unul din copiii din grup sugeră că acel copil din tablou era adoptat. Atunci, o fetiţă din grup spuse:
“Eu ştiu totul despre adopţii pentru că eu sunt adoptată “.
“Ce înseamnă să fi adoptat?întrebă un alt copil.
“Înseamnă că tu creşti în inima mamei tale, în loc să creşti în burta ei”a spus fetiţa.

marți, mai 21, 2013

Sfintii Imparati Constantin si Elena

Sfintii Imparati Constantin si Elena
Foto: www.calendar-ortodox.ro
Biserica Ortodoxa ii praznuieste astazi, ca in fiecare zi de 21 mai, pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Si pentru ca tot este o sarbatoare crestina foarte mare, la care eu unul tin foarte mult si acest lucru pentru ca, pe langa faptul ca eu insusi port cu mandrie numele Constantin am si multe persoane dragi in inima mea cu aceste nume, m-am gandit ca ar fi bine sa aflam impreuna mai multe lucruri despre acesti doi mari sfinti.

Imparatul Constantin (Constantin cel Mare) s-a nascut in orasul Naissus (Nis, Serbia), in provincia romana Moesia Superior, in jurul anului 274, fiind fiul generalului Constantiu Clor si al cinstitei Elena.

In acele vremuri, crudul imparat Diocletian isi luase insotitori la carmuirea intinsei imparatii a romanilor, astfel incat, partea de rasarit a acesteia o carmuia insusi Imparatul Diocletian, avand la randul lui ca ajutor pe ginerele sau Galeriu, parte de rasarit care avea drept capitala Nicomidia.

vineri, mai 03, 2013

Va doresc un Paste Fericit alaturi de cei dragi!

Va doresc un Paste Fericit alaturi de cei dragi!
Scriam acum cateva zile un articol, tot pe blog-ul meu personal, in care va marturiseam ca am ramas impresionat de un inceput de e-mail, pe care l-am primit de la amic in casuta postala electronica personala:

Cel mai mare OM din istorie, Iisus, n-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan.
N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator.
N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator.
N-a avut armata, si totusi se temeau de EL
N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea.
N-a comis nici o crima, si totusi l-au rastignit.
A fost inmormantat, si totusi traieste si azi."

Ei bine, de fiecare data cand citesc acest pasaj raman fara cuvinte, la fel cum raman de fiecare data cand vine vorba despre mantuitorul nostru Iisus Hristos. Pentru ca este incredibil ce a facut pentru noi, cate a suferit in 30 de ani pe Pamant din cauza noastra si toate aceste eforturi pentru a ne mantui pe noi, pacatosii. Si a facut toate aceste lucruri din iubirea nemarginita pe care o poarta pentru noi, oamenii.

vineri, aprilie 12, 2013

Licoarea care ne-ar scapa de cosmarul chimioterapiei...

Lamaie
De fiecare data cand primesc un astfel de e-mail, raman uluit de cate plante si animale miraculoase ne-a lasat Dumnezeu pe Pamant si pe care nu le folosim inca la valoarea lor maxima. Iar in ultimul mesaj pe care l-am primit in casuta mea de e-mail, se vorbeste despre efectele miraculoase ale lamaii, care se pare ca printre multe alte proprietati terapeutice, ar fi si un remediu impotriva cancerului. Dar iata si e-mail-ul cu pricina:
           
"Zilnic, în jurul nostru mor striviţi de necruţătoarea boală canceroasă prieteni, rude sau colegi. Cu toţii îşi leagă speranţele de chimioterapie, metodă terapeutică folosită în lumea întreagă, crezând că această metodă îi va ajuta să scape de cumplitul flagel. Este cutremurătoare suferinţa bolnavilor de cancer întâlniţi în secţiile de oncologie! Am cunoscut atâţia bolnavi de cancer care înfruntă efectele secundare ale acestei terapii, adulată şi dispreţuită în egală măsură. Uneori, după multă suferinţă, rezultatele chimioterapiei au prelungit viaţa unor bolnavi.

marți, martie 19, 2013

Iarta-ma, Doamne, pentru tot ce puteam

Ilarion Argatu
Foto: Wikipedia
Sunt momente in vietile noastre in care nu luam din pacate lucrurile in serios precum ar trebui, nu le acordam importanta cuvenita si mai ales nu ne gandim la adevarata lor semnificatie. Doar atunci cand ne lovim de o problema mai grea, ne trezim la realitate ca si cum am primi o lovitura puternica sub centura si suntem nevoiti astfel sa coboram cu picioarele pe pamant. Si ce facem atunci? Incepem sa ne rugam la Dumnezeu!

Si acum sa nu ma intelegeti gresit, este foarte bine sa ne rugam la Dumnezeu si sa incercam sa mentinem o legatura cat mai apropiata cu Tatal nostru din Ceruri, dar sa o facem intr-un mod constant, nu numai atunci cand suntem pusi la grea incercare. Si am observat cu bucurie ca sunt multe persoane care se roaga in fiecare zi la Dumnezeu. Chiar am vazut si o emisiune la TV de curand, in care personalitati culturale romanesti ne povesteau atat de frumos cum se roaga la Tatal nostru si ce rugaciuni rostesc in gand.