,,Măreţia
acestei construcţii face în ţara întreagă o impresie excelentă şi toată lumea
se bucură, fiindcă vede o garanţie a stabilităţii
regimului. Chiar de acum îl numesc “Castelul regesc” ceea ce poate că va
fi într-o zi. Dea Domnul ca înainte de toate să devină leagănul dinastiei
noastre, căci fără aceasta, viitorul ţării nu este asigurat.”
Regele
Carol I
În Europa reşedinţelor
monarhice, castelul Peleş din Sinaia, reşedinţa de vară a regilor
României, are un profil bine determinat. Creaţie a gustului regelui Carol
I al României (1866 – 1914), dar şi a ştiinţei arhitecţilor Johannes Schultz
şi Karel Liman, precum şi a măiestriei unor decoratori prestigioşi ca
J.D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz şi Berhard Ludwig din
Viena, castelul Peleş poate fi considerat cel mai important edificiu de
tip istorist din România, avind caracter de unicat. Totodată, el
este, prin valoarea sa istorică şi artistică, unul dintre cele
mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua
jumătăţi a secolului al XIX-lea.
Între anii 1872 şi 1876,
Wilhelm von Doderer a realizat trei proiecte pentru reşedinţa de vară de
la Sinaia, încercând să răspundă cerinţelor suveranului român, al cărui demers
constructiv se afla în epocă sub semnul austerităţii financiare, dar regele le refuză.
