Blog personal. Imi place sa scriu!

luni, iulie 03, 2017

Originile interesante si nebanuite ale simbolului ''@''

Melc
Simbolul @ (a-rond, „coadă de maimuţă”, „at sign – în engleză”), universal şi omniprezent în lumea Internetului de astăzi, are origini interesante şi nebănuite.

Nu există un nume singular al acestui simbol, dar el a fost asociat cu imaginea unor animale şi în multe limbi are porecle nostime:

apestaart – în olandeză „coadă de maimuţă”
​snabel – în daneză „trompă de elefant”
kissanhnta – în finlandeză „coadă de pisică”
​klammeraffe – în germană „maimuţă atârnată”
kukac – în maghiară „viermişor”
dalphaengi – în coreeană „melc”
​grisehale – în norvegiană „coadă de purcel”
sobachka – în rusă „căţeluş”

Înainte să fie folosit în adresele de email, simbolul @ nu era atât de cunoscut, de aceea a şi fost ales pentru adresele electronice.

Dar de unde provine acesta?
Cea mai veche formă cunoscută a acestui simbol datează din 1345, într-o traducere bulgărească a „Cronicii lui Constantin Manasses”, o scriere bizantină din secolul 12 care trecea în revistă istoria lumii până la sfârşitul veacului al XI-lea. Aici, semnul era folosit ca simbol pentru cuvântul „Amin”.

Simbolul avea să mai apară în scrieri abia dupa 100 de ani, sub o formă uşor diferită, proto-@.  El era folosit într-un registru spaniol din 1448, Taula de Ariza, care se referea la un transport naval de grâne din Castilla în Aragon.

Înaintea acestor două documente care reprezintă dovezi clare, se crede că semnul era folosit de călugării medievali pentru a prescurta prepoziţia latină „ad”, prin combinarea literei a şi a vechii forme a literei „d” – ∂.

În anul 2000, a fost descoperită o scrisoare a unui negustor florentin, Francesco Lapi, scrisă la 4 mai 1536, în care semnul @ apare exact în varianta de astăzi, dar era folosit pentru a desemna o măsură comercială, amfora (a 13-a parte dintr-un butoi) şi scris în caligrafia florentină.

Se crede că negustorii italieni au fost cei care au contribuit la răspândirea simbolului, prezent în facturile şi chitanţele care circulau în Europa. Era prima atestare a acestui simbol în afara scrierilor din mănăstiri.

Şi spaniolii se pare că au avut contribuţia lor la popularizarea semnului @, care apare în documente comerciale medievale ca o prescurtare pentru „arroba”, echivalentul a 12 kg. Termenul este considerat de provenienţă arabă (ar-rub) şi însemna „un sfert”. Ulterior, simbolul @ a devenit prescurtarea comercială pentru „la preţul de” (26 de saci de făină@1 dolar).

Multe alte prescurtări de acest fel fuseseră create încă de acum o mie de ani, pentru o scriere mai rapidă de mână a textelor : ampersand (&), prescurtarea latinescului „et” (şi) sau semnul „X” pentru „Christos”, care era de fapt litera grecească „chi” (χ).

După Evul Mediu, timp de câteva secole, simbolul @ a fost folosit exclusiv în scop comercial. El a fost inclus pe tastaturile maşinilor de scris şi mai apoi pe cele ale computerelor.

În 1971, un programator numit Ray Tomlinson, a ales acest semn de pe tastatură pentru a-l include în codul primelor mesaje electronice, ca indicator al adresei. Trebuia folosit un simbol care să nu poată fi confundat cu alte litere sau semne din numele de utilizator.

Sursa articol: pretioasa mea casuta de e-mail, in care primesc foarte multe lucruri interesante, lucruri pe care doresc sa vi le impartasesc 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu