Blogul lui Constantin

„Între naștere și moarte, 

Între dulce și amar, 

Viața noastră e o carte, 

Într-un singur exemplar!”

(Vasile Romanciuc)

„A venit la mine-o Doamnă

Şi s-a prezentat aşa:

Bun găsit! Mă cheamă Toamna

Şi-o să intru-n viața ta...

- Aşa, pe nepusă masă?

Şi mă rog, ce crezi că sunt?

Du-te Doamnă sănătoasă,

Că nu-s singur pe pământ!

-Vrei nu vrei, eu stau cu tine

Şi-o să mă rogi cândva,

Să rămâi mai mult cu mine

Când veni-va sora mea...

- Cum aşa sunteți mai multe?

- Nu, ea este ultima ...

Se numește iarna vieții

Şi din toate-i cea mai rea ...”

Autor Necunoscut, sursa Facebook

Să iubeşti o femeie, ce magnific, ce chin!
Te ridică spre ceruri, te preface-n suspin,
Dar ce dulce e chinul, cât de mult îl doreşti,
O femeie e arta de a şti să iubeşti

Să iubeşti o femeie... te iubeşte mai mult!
E tăcerea firavă, e al vieţii tumult
E miracolul veşnic ce te face să crezi,
O femeie-i lumină, doar încearcă să vezi

Dar la fel e-ntuneric dacă dragostea-i stingi,
E, o lacrimă caldă, ce pe-obraz o atingi,
Este dansul iubirii, fără ea nu ar fi,
Decât paşi înnodaţi într-un ritm ce nu-l ştii

Să iubeşti o femeie, tot ce poate fi sfânt,
Este lună, e soare, dar aici, pe pământ
Are cheia spre mâine dar şi cheia spre ieri,
Să iubeşti o femeie... să exişti... să mai speri

Sursa versuri: stirilekanald.ro

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?...
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naște
Și o clipă ține poate;
Pentru cine o cunoaște
Toate-s vechi și nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.

Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.

Căci acelorași mijloace
Se supun câte există,
Și de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;
Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera și nu ai teamă.

Nu spera când vezi mișeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăși
Între dânșii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăș:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă știi a lor măsură;
Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Sursa: Poezie.ro

Cititor de vreme buna,
Sa-ti urez pe nai si struna,
Lautar si de condei,
Ce-i mai bine din ce vrei.

Sa-ti traiasca toti ai tai
De prin munti si de prin vai,
De prin târguri, de prin sate
Risipite prin bucate
Semanate, secerate
Tarii tale-mbelsugate.
Jignitele fie-ti pline
Cât si zilele senine.
Deie-ti anul buna ploaie,
Târle lungi de oi balaie
Si frumosi ca soarele
Cautând ogoarele.
Fie-ti dragule, copiii
Struguri albi, ciorchini de vie,
Fetele ca piersica.
Sa-ti traiasca vitele,
Cele cu copitele
Cât si potcovitele.
Si sa aibi vitei câti vrei,
Nascuti multi, tot câte trei,
Si femeia ta din casa
Fie-ti zvelta si frumoasa
Ca vlastarii pomului,
Bucuria omului.

Si copii
Cu ochi caprii
Si frumosi ca soarele
Pazindu-ti ogoarele.
Baietii ca mugurii,
Fetele ca strugurii.
Piersicile sa le cada
în camase, din livada.

O urare pentru voi,
Cititori de slove noi.
Anul care, iata-l, vine
Sa v-aduca numai bine.

Sursa: poeziisiversuri.com

"Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu.

Si numai cate-un viscol o bate uneori,
Ea plange atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.

Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier,
In noaptea asta insa, vin ingerii din cer.

Si zboara-ncet de-alungul padurilor de brad,
Si canta-ncet si mere si flori din san le cad.

Iar florile s-anina de ramuri pina jos
Si-i cantec si lumina si-asa e de frumos!

Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura si canta ca ingerii si ei.

Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimite dintr-insa Dumnezeu.

Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii.

Departe intr-un staul e-n fasa-acum Iisus,
Si ingerii, o, cate si cate i-au adus.

Dar el e bun si-mparte la toti cati il iubesc,
Tu vino, si te-nchina, zi: “Doamne-ti multumesc”."

Pomul Craciunului, de George Cosbuc

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

Sursa: Versuri.ro

Zilele trecute am primit pe WhatsApp niste versuri foarte frumoase si in acelasi timp "foarte adevarate", versuri ce apartin poetului francez Jacques Prévert (1900-1977). Din fericire, cel putin pentru mine, eu cred ca mi-am invatat lectia de ceva timp si incerc sa ma bucur de viata la maximum, fiind constient ca viata trece din ce in ce mai repede si ca trebuie sa ma bucur de fiecare zi a acesteia, ca si cum ar fi ultima. Discutia este una foarte lunga, de aceea prefer sa las versurile "sa curga", pentru ca sunt cat se poate de explicite si pline de invataturi:

"Ziua abia a început și... este deja șase seara.

Abia a sosit luni și este deja vineri... și luna s-a terminat deja... și anul aproape s-a încheiat.

... și deja 40, 50 sau 60 de ani din viața noastră au trecut.

... și ne dăm seama că ne-am pierdut părinții, prietenii.

... și ne dăm seama că este prea târziu să ne întoarcem.

Deci... să încercăm oricum, pentru a profita la maximum de timpul care ne-a mai rămas.

Să nu încetăm să căutăm să avem activități care ne plac.

Să punem ceva culoare în griul nostru.

Să zâmbim lucrurilor mici din viață care ne-au pus balsamul în inimă.

Și, în ciuda tuturor, trebuie să continuăm să profităm cu seninătate de acest timp care ne rămâne. Să încercăm să eliminăm „după”.

O fac după... voi spune după... mă voi gândi la asta după.

Lăsăm totul pentru mai târziu de parcă „după” ar fi fost al nostru.

Pentru că ceea ce nu înțelegem este că:

• după aceea, cafeaua se răcește...
• după aceea, prioritățile se schimbă...
• după aceea, vraja este spartă...
• după, sănătatea trece...
• după aceea, copiii cresc...
• după aceea, părinții îmbătrânesc...
• după aceea, promisiunile sunt uitate...
• după aceea, ziua devine noapte...
• după aceea, viața se termină...

Și atunci este adesea prea târziu. Deci... să nu lăsăm nimic pentru mai târziu.

Pentru că așteptând mereu până mai târziu, putem pierde:

• cele mai bune momente...
• cele mai bune experiențe...
• cei mai buni prieteni...
• cea mai bună familie...

Ziua este astăzi... momentul este acum.

Nu mai suntem la vârsta la care ne putem permite să amânăm ceea ce trebuie făcut imediat până mâine…"

Ce ar mai fi de spus? Oameni buni, prieteni dragi, bucurati-va de viata! Traiti fiecare zi ca si cum ar fi ultima, pentru ca una din ele chiar va fi, vorba lui Jeremy Schwartz, citat pe care il am in fotografia de coperta de pe contul de Facebook! Sa iubiti si sa fiti iubiti!

"Circula" multe poezii frumoase pe retelele de socializare, unele cu autori cunoscuti, iar altele, din pacate, cu autori necunoscuti. Si chiar daca nu sunt adeptul acestor distribuiri pe retelele de socializare, unele fiind folosite mai mult ca unelte pentru a alcatui diverse baze de date, decat pentru a distribui un mesaj, poezia "Un gand frumos" am primit-o cu bucurie, mai ales ca a venit de la sotia mea draga si am considerat ca merita publicata pe blog.

"Un gand frumos indrept spre fiecare

Prieten virtual din lista mea;

Primiti-l toti la fel ca pe-o scrisoare

Pe care v-as trimite-o, de-as putea.

Credeti-ma, in posta eu v-as pune

La fiecare-n parte cate-un plic

Ce ar cuprinde gandurile-mi bune

Si bunele-mi intentii de amic.

Dar sunteti multi si raspanditi prin lume,

Si nu va am adresa pe caiet;

Atata am: un nume si-un prenume,

Pe care vi le-ati dat pe internet.

De-aceea azi, pe calea virtuala

Eu va salut pe toti prietenos:

E buna si reteaua sociala

Cand vrei sa daruiesti un gand frumos!"

Autor: Sorin Croitoru

(sursa: Facebook Messenger)

Un gand frumos va trimit si eu prin intermediul blog-ului, pe care va multumesc inca o data ca il urmariti! J