Blog personal. Imi place sa scriu!

Transport Mobila
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările

miercuri, noiembrie 22, 2017

Un om fericit!

Un om fericit
Foto: ViorelCodrea.ro
Zilele trecute am primit pe Facebook de la o prietena draga, careia tin sa ii multumesc inca o data pe aceasta cale, o poezie crestina deosebita. Poezia se numeste simplu "Un om fericit", dar are foarte multe conotatii religioase si nu numai. Oare ce mai intelege in general "lumea moderna" prin om fericit? O intrebare mai mult retorica, pentru ca imi este frica sa ma gandesc mai mult la eventualele raspunsuri! J

Un om fericit!

"Auzit-am că pe vremuri,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle printr-un înger
Dacă omu-i fericit.

Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreagă colindând,
Când la deal şi când la vale,
Pe creştini tot întrebând...

Unul zise: - Cum pot oare
Fericit să mă numesc?
Să îmi fie cu iertare,
Nu vezi cât de mult trudesc?

Altul zise cu durere:
- Eu aş fi, dar ce să fac,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!

Unul spuse cu mândrie :
- Eu am bani, ce pot să zic?
Am destulă avuţie,
Nu duc lipsă de nimic!

Însă fericit aş spune
Că nu pot să mă numesc,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrânesc!

Altul strigă cu ocară:
- O, ce fericit aş fi,
Dacă n-aş avea povară
O mulţime de copii!

Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuiesc!
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc?

Când pe altul îl întreabă:
- Tu eşti fericit ori ba?
Dând din cap, el spune-n grabă:
- Hm! Nu prea mult, măria-ta!

- Dar de ce? Ce îţi lipseşte?
Zise îngerul suav,
- Aş trăi împărătește,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!

Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac
Sunt slăbit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!

Şi cuprins de întristare,
Îngerul plecă mâhnit,
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!

Tot aşa cârteau creştinii,
Orșiunde întreba,
Apăsând mai tare spinii
Domnului pe Fruntea Sa.

Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe Cruce-L răstigneau!

Merse îngerul ce merse
Până când a întâlnit
Un om ce sudoarea-și şterse
De pe chipul său trudit.

- Omule, te văd muncind
Şi ești mult prea obosit,
Ziua toată robotind,
Spune-mi: - Tu eşti fericit?

Omul se-ndreptă de spate
Şi privindu-l pe străin
Îi spuse cu bunătate:
- Fericit sunt pe deplin!

Îngerul sări deodată
Iscodindu-l înadins:
Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ți s-a stins.

Ai copii prea mulți, se pare
Şi cu greu îi creşti pe toți,
Nu ai bani pentru mâncare,
Şi eşti fericit, socoţi?

Eu nu te cunosc, străine
Şi nu ştiu de unde vii
Dar, de vrei rămâi la mine
Până mâine-n zori de zi.

Iată acum se face seară,
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămând vei fi oricum.

Nu am bani, nu am avere,
Nu am casa un palat,
Am în schimb o mângâiere,
Că am sufletul curat.

Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins în vatră,
Om mânca ce s-o găsi!

Şi cu toţii stând la masă
Domnului I-am mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii!

Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu!

El îmi dă mereu putere,
El mă iartă când greşesc,
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc!

Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mângâiere
Şi e-n viaţă fericit!

Am copii pe lângă casă,
Am pământ să-l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi?

Îngerul să-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!

Bucuros, el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă, în sfârşit aflase,
Un om care-i fericit.

Cine are-nţelepciune
Să priceapă, n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!!!

Dac-am fi, din întâmplare
Întrebaţi şi noi cândva,
Conştiinţa noastră, oare
Ce-ar răspunde? NU sau DA?"
(Autor necunoscut)

In final ce sa va mai spun...sa fiti fericiti! J

Sursa poezie: Facebook

joi, iunie 18, 2015

Din ciclul "cum ne complicam noi viata inutil"!

O camera simpla
Foto: Netflash.ro
In fiecare an, odata cu venirea oficiala a verii, anotimpul meu preferat de altfel, dar si al multora dintre voi, gandurile mele se indreapta spre concediu. Si e normal sa fie asa atat timp cat un an de zile muncim ca niste roboti sau mai rau, pentru ca si robotii mai intra in reparatii la anumite intervale de timp sau mai sunt alimentati din cand in cand la reteaua de 220V pentru reincarcarea bateriilor din dotare, fiind mereu conectati la problemele de zi cu zi, care parca nu se mai termina.

Si de fiecare data cand reusesc sa evadez pentru putine zile din peisajul destul de gri al vietii cotidiene, pentru ca mai multe zile libere nu iti poti permite in ziua de azi, nici financiar (vorba lui Puya: "dar de unde bani, de unde bani...!"), nici din cauza serviciilor grele pe care le avem (cine sa iti dea tot concediul vara, cand tu trebuie sa "produci bani" pentru firma privata sau institutia publica pentru care lucrezi ca un "hamal"), ajung mereu la aceeasi concluzie simpla, mai mult decat adevarata: ne complicam viata inutil!

Iar aceasta concluzie o trag de fiecare data cand ma cazez la o pensiune sau la un hotel, atunci cand locuiesc pentru cateva zile in aceste locuri foarte simplu amenajate, fara prea multe complicatii. O camera simpla, cu un pat, doua noptiere, o masa cu scaune, un televizor, un dulap pentru haine si un cuier, o baie cu un dus, un WC si o chiuveta, o bucatarie cu o masa cu scaune, un aragaz, un frigider, o chiuveta cu masca si un dulap pentru vesela. La acestea se mai adauga cateva accesorii uzuale, necesare pentru a putea locui in conditii decente.

sâmbătă, martie 08, 2014

Un pahar cu lapte...

Un pahar cu lapte
Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 centi; îi era tare foame.

Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie foarte frumoasa. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.

Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.
El il bau incet si dupa aceea intreba:
- Cat va datorez?
- Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. Mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi.
El raspunse: va multumesc din suflet...!

Cand Howard Kelly (acesta este numele tanarului) pleca de la casa aceea, se simti nu numai usurat, dar si increderea in Dumnezeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei … si totusi …

miercuri, februarie 26, 2014

In fiecare dimineata...

Fiecare dimineata
In fiecare dimineata viata reincepemereu in miscarerenastecreste, se transforma...si se dezvolta.

In fiecare dimineata...viata reinfloreste...isi intinde bratelecatre cer...se multiplica.

In fiecare dimineata...viata se manifesta...isi cauta perechea...se regaseste...se ofera... apare...sub multiple formeIn miide iviridiferite si sublimeea se reinventeaza mereu si mereu miracolul eternal reinceperiiunei noi zile.

Dumnezeu ne ofera doar trei raspunsuri la fiecare rugaciune:
  1. ”Da”
  2. ”Nu inca”
  3. ”Am ceva mai bun pentru tine”.
Poate ca treci printr-o perioada dificila, dar tine minte ca Dumnezeu te binecuvanteaza in moduri pe care nu ti le poti inca imagina.

luni, octombrie 28, 2013

Suflet de copil

Suflet de copil
Cu trecera anilor ne pierdem inocenţa, care nu este altceva decât înţelepciunea pe care ne-a dat-o în dar Dumnezeu.

Autorului şi oratorului Leo Buscaglia i s-a solicitat o dată să facă parte din juriul unui concurs. Scopul concursului era să se găsească copilul cel mai drăgăstos. Câştigătorul a fost un copil de 4 anişori, vecinul unui bătrân a cărui soţie murise de curând. Copilul, văzând bătrânul plângând în curtea casei,  s-a apropiat şi s-a aşezat la pieptul lui. Când mama lui l-a întrebat ce a făcut la vecin, copilul a răspuns :
“Nimic, l-am ajutat numai să plângă”.

Profesoara Debbie Moon studia cu grupul ei din clasa întâi un tablou cu o familie. În tablou era un copil, care avea părul de altă culoare decât restul membrilor familiei. Unul din copiii din grup sugeră că acel copil din tablou era adoptat. Atunci, o fetiţă din grup spuse:
“Eu ştiu totul despre adopţii pentru că eu sunt adoptată “.
“Ce înseamnă să fi adoptat?întrebă un alt copil.
“Înseamnă că tu creşti în inima mamei tale, în loc să creşti în burta ei”a spus fetiţa.