Blog personal. Imi place sa scriu!

Transport Mobila
Se afișează postările cu eticheta Oameni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Oameni. Afișați toate postările

sâmbătă, iulie 07, 2018

Fii Om!

Fii Om
Foto: iubitoridefrumos.net
Nu injosi pe nimeni in viata
Si nici de sus la altii nu privi,
Nu ignora o lacrima pe-o fata,
Poate-ntr-o zi pe fata ta va fi!

Nu-l umili pe cel mai slab ca tine
Nu-i vina lui c-asa a fost creat,
Te vezi erou si lumea-ti apartine,
Dar uiti ca scari nu-s doar pentru urcat!

Nu neglija, asculta si raspunde
O vorba care tie-ti pare fleac,
Poate salva pe cel care-o aude
Si poate-n deznadejde a-i fi leac!

Suntem egali, fii om cu fiecare,
Lasa frumos pe unde-ai sa pasesti
E-o lege-a vietii fara exprimare,
La fel cum dai, asa o sa primesti!


Sursa: pagina de Facebook Cristina Doroftei 

miercuri, noiembrie 22, 2017

Un om fericit!

Un om fericit
Foto: ViorelCodrea.ro
Zilele trecute am primit pe Facebook de la o prietena draga, careia tin sa ii multumesc inca o data pe aceasta cale, o poezie crestina deosebita. Poezia se numeste simplu "Un om fericit", dar are foarte multe conotatii religioase si nu numai. Oare ce mai intelege in general "lumea moderna" prin om fericit? O intrebare mai mult retorica, pentru ca imi este frica sa ma gandesc mai mult la eventualele raspunsuri! J

Un om fericit!

"Auzit-am că pe vremuri,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle printr-un înger
Dacă omu-i fericit.

Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreagă colindând,
Când la deal şi când la vale,
Pe creştini tot întrebând...

Unul zise: - Cum pot oare
Fericit să mă numesc?
Să îmi fie cu iertare,
Nu vezi cât de mult trudesc?

Altul zise cu durere:
- Eu aş fi, dar ce să fac,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!

Unul spuse cu mândrie :
- Eu am bani, ce pot să zic?
Am destulă avuţie,
Nu duc lipsă de nimic!

Însă fericit aş spune
Că nu pot să mă numesc,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrânesc!

Altul strigă cu ocară:
- O, ce fericit aş fi,
Dacă n-aş avea povară
O mulţime de copii!

Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuiesc!
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc?

Când pe altul îl întreabă:
- Tu eşti fericit ori ba?
Dând din cap, el spune-n grabă:
- Hm! Nu prea mult, măria-ta!

- Dar de ce? Ce îţi lipseşte?
Zise îngerul suav,
- Aş trăi împărătește,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!

Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac
Sunt slăbit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!

Şi cuprins de întristare,
Îngerul plecă mâhnit,
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!

Tot aşa cârteau creştinii,
Orșiunde întreba,
Apăsând mai tare spinii
Domnului pe Fruntea Sa.

Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe Cruce-L răstigneau!

Merse îngerul ce merse
Până când a întâlnit
Un om ce sudoarea-și şterse
De pe chipul său trudit.

- Omule, te văd muncind
Şi ești mult prea obosit,
Ziua toată robotind,
Spune-mi: - Tu eşti fericit?

Omul se-ndreptă de spate
Şi privindu-l pe străin
Îi spuse cu bunătate:
- Fericit sunt pe deplin!

Îngerul sări deodată
Iscodindu-l înadins:
Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ți s-a stins.

Ai copii prea mulți, se pare
Şi cu greu îi creşti pe toți,
Nu ai bani pentru mâncare,
Şi eşti fericit, socoţi?

Eu nu te cunosc, străine
Şi nu ştiu de unde vii
Dar, de vrei rămâi la mine
Până mâine-n zori de zi.

Iată acum se face seară,
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămând vei fi oricum.

Nu am bani, nu am avere,
Nu am casa un palat,
Am în schimb o mângâiere,
Că am sufletul curat.

Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins în vatră,
Om mânca ce s-o găsi!

Şi cu toţii stând la masă
Domnului I-am mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii!

Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu!

El îmi dă mereu putere,
El mă iartă când greşesc,
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc!

Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mângâiere
Şi e-n viaţă fericit!

Am copii pe lângă casă,
Am pământ să-l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi?

Îngerul să-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!

Bucuros, el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă, în sfârşit aflase,
Un om care-i fericit.

Cine are-nţelepciune
Să priceapă, n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!!!

Dac-am fi, din întâmplare
Întrebaţi şi noi cândva,
Conştiinţa noastră, oare
Ce-ar răspunde? NU sau DA?"
(Autor necunoscut)

In final ce sa va mai spun...sa fiti fericiti! J

Sursa poezie: Facebook

marți, decembrie 20, 2016

Nu mai tipati!

Nu mai tipati
Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:

- De ce ţipă oamenii, când sunt supăraţi?
Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

- Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întreabă din nou înţeleptul.
- P
ăi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încearcă un alt discipol.

Maestrul întreabă din nou:
 - Totu
şi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?

marți, februarie 23, 2016

Pierdut buletin!

Pierdut buletin
Foto: TraiesteMuzica.ro
In aceasta dimineata, in drum spre serviciu, am auzit la radio pentru a a nu stiu cata mia oara piesa lui Doc, Motzu si Smiley, "Pierdut buletin" si va marturisesc ca inca nu m-am saturat de aceasta melodie deosebita, plina de semnificatii, pe care le ignoram in continuare si din care nu invatam nimic, melodie pe care o ascult mereu cu placere si care o sa imi ramana cu siguranta intiparita in minte pentru totdeauna.

Si dupa cum bine probabil stiti, melodia "Pierdut buletin" face referire la un fenomen social de actualitate si anume pierderea identitatii si la faptul ca ne concentram din ce in ce mai putin pe lucrurile care ne individualizeaza, alegand in fiecare zi un traseu standardizat, robotizat la maximum. Iar acest fenomen de uniformizare se datoreaza in primul rand internetului, cu multitudinea lui de retele de socializare.  

sâmbătă, iunie 06, 2015

Visez la un nou inceput!

Dreaming
Foto: GaryBachWith.net
De fiecare data cand se aduna prea multe probleme in vietile noastre, atunci cand "paharul vietii" se umple pana la refuz cu necazuri si risca sa dea afara in orice moment, ne gandim la un nou inceput! Ne gandim sa facem un efort urias, sa muncim mai mult ca de obicei pentru a ne rezolva toate problemele, dupa care o sa o luam de la capat, de data aceasta fara a mai repeta greselile din trecut. Cel putin asa simt eu de fiecare data cand ma lovesc de prea multe probleme! 

Iar in ultimele 3 luni de zile s-au adunat prea multe, parca mult prea multe decat ar fi normal pentru un om obisnuit ca mine si mare parte din aceste probleme s-au adunat si din cauza mea si nu imi este rusine sa imi recunosc propriile greseli, din care sper sa invat de data aceasta, o data pentru totdeauna, pentru ca inca mai am momente in viata cand nu dau dovada de pragmatism, asa cum ar trebui sa fac in zilele noastre si ma implic inutil in niste lucruri care nu depind numai de mine, in incercarea de a ajuta.

Si nu e nimic anormal sa ajuti, din contra, e ceva absolut firesc, numai ca traim intr-o lume nebuna, nebuna de tot, intr-o jungla, in care lupta pentru supravietuire arunca toate principiile de viata la cosul de gunoi si in momentul in care incerci sa faci un bine si nu depinde in totalitate de tine, stand mereu la mana altor persoane, care nu sunt ca tine, risti sa te arzi grav, asa cum am patit eu recent. Am intrat intr-o situatie foarte delicata, asupra careia nu vreau sa insist acum, din care ma chinui din toate puterile sa ies.