Blog personal Constantin Hriban

luni, iulie 06, 2015

Ai nevoie de ajutor cu blogul tau?

Ai nevoie de ajutor cu blogul tau
Foto: Thecon.ro
Da, este o intrebare binevenita, ce mie unul mi-a atras atentia inca de la prima citire si acest lucru mai ales pentru faptul ca administrez la momentul de fata nu mai putin de 5 blog-uri: constantins.ro, mihaellas.ro, autovital.ro, promovariweb.org si felicitariweb.org, blog-uri de la care am mai multe asteptari pe viitor, pentru ca nu este niciun secret faptul ca mi-am propus sa reusesc pe termen mediu si lung macar cu un blog din acestea.

Iar cum "drumul spre succes" este unul total anevoios, presarat cu foarte multe obstacole, asa cum am scris pe larg intr-un articol de pe acest blog, de fiecare data cand am ocazia incerc sa mai imbunatatesc cate ceva la cele 5 blog-uri, mentionate mai sus, pentru a ma apropia cat mai mult de reusita. Iar daca nu voi reusi, vreau macar sa nu imi pare rau ca nu am incercat, mai ales ca sunt o persoana pozitiva, cel putin asta este parerea mea despre mine. J

In acest sens, campania se sustinere a bloggerilor pe plan national, initiata de catre echipa Thecon, pe care tin sa ii felicit inca o data cu aceasta ocazie, mi s-a potrivit ca o manusa, eu unul fiind foarte interesat sa vad care sunt opiniile specialistilor din acest domeniu gigant numit pe scurt www despre toate blog-urile pe care le administrez. Si nu va ascund faptul ca am fost foarte incantat sa citesc analiza acestora si chiar in mai multe randuri.

marți, iunie 30, 2015

Tipete si urlete...

Tipete si urlete...
Foto: Mihaellas.ro
Articolul de astazi pleaca de la o imagine deosebita, aparent simpla, dar foarte expresiva. Aceasta a fost gasita de sotia mea draga pe Google Images, la o simpla cautare a cuvantului tipete, in incercarea de a alege o poza cat mai potrivita pentru ultimul articol scris pe Mihaellas.ro, respectiv "Comunicarea - un proces normal sau transmis prin tipete?!", un articol deosebit de asemenea, al carui subiect a plecat de la discutie obisnuita de acasa, de dupa "serviciile noastre dragi", in care eram amandoi exasperati de modul in care se comunica in Romania zilelor noastre.

Si, din pacate, in Romania anului 2015, comunicarea normala a fost inlocuita in cele mai multe cazuri de catre comunicarea prin tipete si urlete, tipete si urlete care isi fac din ce in ce mai mult simtita prezenta, atat la serviciu sau mai bine spus cu precadere la serviciu, cat si in toate locurile in care ne petrecem timpul, mai putin acasa, cel putin in cazul meu, acolo unde, din fericire pentru mine si pentru familia mea, comunicarea este mai mult decat normala, facandu-ne de multe ori sa credem ca undeva s-a facut o greseala atunci cand am fost "repartizati" in acest secol sau in acest colt de tara.

Pe oriunde merg, toata lumea tipa, toata lumea urla, agitandu-se inutil, ca "drujba la ciot" cum mie imi place sa spun, expresie preluata de la un coleg de al meu, care din fericire este si el pe aceeasi lungime de unda cu mine, cu care imi mai impartasesc gandurile in robotismul de zi cu zi de la serviciu, acolo unde avem parte in ultimul timp numai de clienti din ce in ce mai dificili, care nu numai ca nu stiu sa se comporte intr-o institutie publica sau privata, ci au un comportament mai degraba desprins dintr-o jungla autentica.

miercuri, iunie 24, 2015

Sfarsit de sezon 46!

Constantins Hattrick Team
Foto: Hattrick.org
De fiecare data cand se termina un sezon de Hattrick realizez cu amaraciune ca au mai trecut si aproximativ 4 luni din viata. Da, se pare ca viata nu numai ca trece cu o viteza din ce in ce mai mare, dar parca trece din ce in ce mai mult pe langa noi decat prin noi, asa cum ar fi firesc. Cel putin asa simt eu in ultimul timp. Problemele de zi cu zi parca nu se mai termina, banii nu mai ajung, stresul este din ce in ce mai mare etc. In aceste conditii mai poti simti viata cu adevarat? Intrebare retorica, binenteles. J

Revenind la Hattrick, pentru ca despre acest subiect vreau sa scriu acum, de putine zile s-a terminat sezonul regulat de 14 saptamani, din 16 cat are in totalitate, urmand ca in urmatoarele 2 saptamani sa se joace meciurile de baraj pentru stabilirea tuturor echipelor promovate si retrogradate, sa se alcatuiasca ulterior configuratiile tuturor seriilor din toate ligile Hattrick-ului, pentru ca la sfarsit sa mai ramana o saptamana de pauza, timp in care fiecare manager se poate odihni dupa un sezon mai mult sau putin greu sau poate sa isi pregateasca in liniste sezonul viitor.

In ceea ce priveste prestatia Constantins Hattrick Team din sezonul 46, aceasta nu a fost una dintre cele mai reusite de pana acum cu siguranta, dar ma asteptam la acest lucru, drept dovada stau ultimele doua articole despre echipa mea de fotbal online pe care le-am publicat in primavara, atunci cand am declarat ca voi face schimbari majore la echipa, schimbari pe care le-am si facut de altfel, in 2-3 etape succesive, ajungand ca la final de sezon sa fiu aproape pregatit in totalitate pentru noul sezon, al 47-lea la numar.
  

joi, iunie 18, 2015

Din ciclul "cum ne complicam noi viata inutil"!

O camera simpla
Foto: Netflash.ro
In fiecare an, odata cu venirea oficiala a verii, anotimpul meu preferat de altfel, dar si al multora dintre voi, gandurile mele se indreapta spre concediu. Si e normal sa fie asa atat timp cat un an de zile muncim ca niste roboti sau mai rau, pentru ca si robotii mai intra in reparatii la anumite intervale de timp sau mai sunt alimentati din cand in cand la reteaua de 220V pentru reincarcarea bateriilor din dotare, fiind mereu conectati la problemele de zi cu zi, care parca nu se mai termina.

Si de fiecare data cand reusesc sa evadez pentru putine zile din peisajul destul de gri al vietii cotidiene, pentru ca mai multe zile libere nu iti poti permite in ziua de azi, nici financiar (vorba lui Puya: "dar de unde bani, de unde bani...!"), nici din cauza serviciilor grele pe care le avem (cine sa iti dea tot concediul vara, cand tu trebuie sa "produci bani" pentru firma privata sau institutia publica pentru care lucrezi ca un "hamal"), ajung mereu la aceeasi concluzie simpla, mai mult decat adevarata: ne complicam viata inutil!

Iar aceasta concluzie o trag de fiecare data cand ma cazez la o pensiune sau la un hotel, atunci cand locuiesc pentru cateva zile in aceste locuri foarte simplu amenajate, fara prea multe complicatii. O camera simpla, cu un pat, doua noptiere, o masa cu scaune, un televizor, un dulap pentru haine si un cuier, o baie cu un dus, un WC si o chiuveta, o bucatarie cu o masa cu scaune, un aragaz, un frigider, o chiuveta cu masca si un dulap pentru vesela. La acestea se mai adauga cateva accesorii uzuale, necesare pentru a putea locui in conditii decente.

vineri, iunie 12, 2015

Toata Romania vorbeste la telefon!

Toata Romania vorbeste la telefon!
Foto: Mobilissimo.ro
Titlul "Toata Romania vorbeste la telefon!" nu cred ca mai surprinde azi pe nimeni, precum probabil nu a surprins pe nimeni nici titlul "Toata Romania e pe Facebook!", articol pe care l-am publicat acum ceva timp pe blog-ul meu personal. Pentru ca in anul de gratie 2015 fiecare adult are cel putin un telefon mobil prin buzunare. Pana si copiii care au ajuns la stadiul in care pot sa iasa singuri afara, fara supravegere din partea parintilor sau a bunicilor, au cate un telefon prin rucsacelul lor de joaca.

Dar ce ma surprinde mai mult pe mine, daca ma mai poate surprinde ceva in ziua de azi J, nu este numai ca "toata Romania vorbeste la telefon", ci si modalitatea in care o face. Si este incredibil sa mai vad in anul 2015 romani care se dau mare ca vorbesc la telefon, de multe ori cu o exagerare desprinsa parca din cele mai proaste filme de comedie. Si ii vad peste tot, pe strazi, pe trotuare, pe terase, prin autobuze, prin supermarket-uri, prin mall-uri, prin parcuri (putine cate au mai ramas), prin toate institutiile publice si private etc.

Si ultima data cand am fost intr-un supermarket, ca de obicei, pentru cumparaturi uzuale de om obisnuit, un tip vorbea atat de tare la telefon incat il auzeau toti oamenii din acel raion, care se uitau la el ca la televizor. Si vorbea romanul vrute si nevrute, din doua cuvinte spunea trei prostii, injura de mama focului si gesticula atat de tare de parca era un presedinte de stat din timpul comunismului, nu o persoana obisnuita, asa cum arata la prima vedere. In plus, ca o cireasa pe tort, facea toate aceste lucruri de parca era singurul roman din tara noastra care detinea un telefon mobil.

sâmbătă, iunie 06, 2015

Visez la un nou inceput!

Dreaming
Foto: GaryBachWith.net
De fiecare data cand se aduna prea multe probleme in vietile noastre, atunci cand "paharul vietii" se umple pana la refuz cu necazuri si risca sa dea afara in orice moment, ne gandim la un nou inceput! Ne gandim sa facem un efort urias, sa muncim mai mult ca de obicei pentru a ne rezolva toate problemele, dupa care o sa o luam de la capat, de data aceasta fara a mai repeta greselile din trecut. Cel putin asa simt eu de fiecare data cand ma lovesc de prea multe probleme! 

Iar in ultimele 3 luni de zile s-au adunat prea multe, parca mult prea multe decat ar fi normal pentru un om obisnuit ca mine si mare parte din aceste probleme s-au adunat si din cauza mea si nu imi este rusine sa imi recunosc propriile greseli, din care sper sa invat de data aceasta, o data pentru totdeauna, pentru ca inca mai am momente in viata cand nu dau dovada de pragmatism, asa cum ar trebui sa fac in zilele noastre si ma implic inutil in niste lucruri care nu depind numai de mine, in incercarea de a ajuta.

Si nu e nimic anormal sa ajuti, din contra, e ceva absolut firesc, numai ca traim intr-o lume nebuna, nebuna de tot, intr-o jungla, in care lupta pentru supravietuire arunca toate principiile de viata la cosul de gunoi si in momentul in care incerci sa faci un bine si nu depinde in totalitate de tine, stand mereu la mana altor persoane, care nu sunt ca tine, risti sa te arzi grav, asa cum am patit eu recent. Am intrat intr-o situatie foarte delicata, asupra careia nu vreau sa insist acum, din care ma chinui din toate puterile sa ies.

miercuri, iunie 03, 2015

Copilaria, un univers minunat!

Peter Pan si Piratii Puzzle
Foto: JocuriPuzzle.biz
Mi-am dorit mult sa scriu un articol de 1 iunie, atunci cand, chiar daca am fost sau nu copii, am sarbatorit cu totii si cu mult entuziasm “Ziua Copilului”, dar din pacate nu am reusit si acest lucru din cauza unuia din cei doi mari dusmani ai mileniului 3, timpul, despre care am mai scris si in alte articole, care mereu ne joaca feste si care alaturi de bani sunt cei mai mare inamici ai momentului.

Si au trecut doua zile de atunci, dar gandul mi-a ramas in continuare la aceasta zi deosebita, care inseamna foarte mult pentru mine si acest lucru din doua mari motive. In primul rand, dupa cum bine stiti deja, sunt fericitul tata al unui baietel deosebit, pe nume Mihai, pe care il iubesc binenteles foarte mult, ce luna aceasta, undeva spre sfarsitul acesteia, va implini si primii doi anisori.

Mihai sau Mihaita, asa cum imi place mie sa il alint si ma bucur la maximum de zilele acestea in care inca imi permite sa il alint J, imi aduce aminte de propria copilarie, acest univers minunat, care dureaza mult prea putin timp, pe care il experimentam cu totii doar in prima perioada a vietilor noastre, in care grijile, stresul si problemele sunt lucruri inca necunoscute si nepercepute de noi.